Asociaţiile italiene, SOS Bambini şi FAUS ne-au trimis un nou text în care îşi “exprimă dezgustul şi dispreţul” faţă de materialele publicate în GAZETA de Maramureş cu şi despre taberele copiilor instituţionalizaţi maramureşeni, în Italia. Mai mult, domnii şi doamnele de la aceste asociaţii ne tutuiesc de parcă am fi supuşii de pe domeniul din Milano al unei doamne. A tutui pe cineva, chiar şi într-o astfel de situaţie, este un semn clar de educaţie, civilizaţie, corectitudine, sensibilitate, bunătate. Ne ridicăm pălăria în faţa unor demni reprezentaţi ai uneia din cele mai mari civilizaţii ale lumii.

Trecem peste aceste derapaje şi încercăm să dăm un răspuns, să tragem un nou semnal de alarmă, de data acesta autorităţii judeţene care are în subordine DGASPC. Mesajul italienilor este pus în căsuţa de mai jos.

Curioşi de activitatea SOS Bambini, am intrat pe siteul acestora din Italia şi mai nou din România, sediul în Cluj. Până de curând, ceea ce scria pe site-ul italian scria şi pe cel din Cluj, acum parcă sunt câteva modificări. Oricum, am rămas cu un gust amar, deoarece se face o caracterizare foarte negativă Centrului din Sighet, unde cei de la SOS Bambini derulează un proiect.

Se spune printre altele: „În acest timp de criză, Centrul are mari lipsuri, în special în ceea ce priveşte ajutorul din partea statului: benzină raţionalizată, salarii reduse, personalul a fost obligat să intre în concediu, instalaţia electrică defectă şi cu risc ridicat de incendiu, asistenţa medicală de bază (aici nu se înţelege ce vor să spună n.red.), fără posibilitatea de acces la medici stomatologi, neuropsihiatri şi medici specialişti de orice fel”.

Tot de pe site am aflat că asociaţia a cheltuit între anii 2007-2012 peste 200 de mii de euro, la Centrul din Sighet. Altfel spus, peste opt miliarde de lei în circa şase ani, adică pe