La 27 august 1916 (14 august, stil vechi) România a declarat război Austro-Ungariei, după ce la 4/17 august se semnase, în casa lui Vintilă Brătianu, convenţia militară şi politică cu Antanta, care prevedea recunoaşterea dreptului României de a-şi alipi teritoriile locuite de românii din Imperiul Austro-Ungar şi îi garanta integritatea teritorială.

Deşi, conform Constituţiei, intrarea României în război trebuia ratificată de Parlament, în seara zilei de 27 august a fost convocat, la Cotroceni, Consiliul de Coroană. Majoritatea participanţilor nu ştiau nimic despre semnarea conveţiei cu Antanta. Deschizând dezbaterile, regele Ferdinand a afirmat că s-a învins pe sine, acceptând hotărârea guvernului său.

Solicitat de rege să ia primul cuvântul, Petre P. Carp a refuzat, cerând explicaţii de la Ion I.C. Brătianu. Primul ministru a argumentat decizia, afirmând că „toată latinitatea este în tabăra contra Germaniei”. Cum nimeni nu garanta neutralitatea României, alternativele erau renunţarea la idealul naţional sau intrarea în război. În final, Brătianu a precizat: „Şi eu şi ţara suntem în clipa de faţă angajaţi, nu mai putem da înapoi”.

Carp e invitat din nou să ia cuvântul; refuză. Un alt filogerman, Alexandru Marghiloman, acceptă decizia luată, dar o consideră pripită. În sfârşit, Carp vorbeşte, pronunţându-se categoric împotriva deciziei, pe motiv că alăturarea cu Rusia era contrară intereselor ţării şi dinastiei. „Nu interesează cine învinge în război, ci alături de cine dictează onoarea de a participa, chiar şi în caz de înfrângere. Hegemonia rusească la sfârşitul războiului va însemna sfârşitul românismului; cea germană va avea drept rezultat salvarea, mântuirea”. La sfârşit, cu dramatismul care îl caracteriza, adaugă: „Am trei fii, îi dau Majestăţii Voastre să se bată şi să moară. Iar eu mă voi ruga lui Dumnezeu ca armata să fie bătută, căci numai