E ora 5 dimineata, iar noi avem bagajele puse de cu seara in masini. GPS-ul spune ca facem maximum o ora pana in Kerkira, capitala insulei, de unde urmeaza sa ne imbarcam pe ferry-boat, directia Igoumenitsa.
La revedere, mult-incercata vila Angeliki! Sus in patrupedele noastre motorizate si hai sa gasim portul!
De data asta, avem parte doar de o mica portiune de drum ingust, denivelat si nemarcat, asa cum intalnisem in noaptea nebuna a sosirii noastre in Corfu si cum aveam sa mai descoperim si in micile incursiuni intru descoperirea atractiilor turistice ale locului. Insa acum e cu totul altceva: soseaua ca-n palma, marcaje rutiere ca-n Europa adevarata, indicatoare, benzi reflectorizante. Ce bine!
Intram in Kerkira. Urmarim indicatoarele catre port si facem la stanga din mini-autostrada care ne purtase pana la destinatie. E aproape ora 6 dimineata si dam deja peste primul mare obstacol al zilei de plecare: petrecaretii din cluburile de noapte aflate in zona portului Kerkira!
Dupa o noapte de pomina, oamenii sunt epuizati si ocupa strada in cautarea drumului catre saltea. Unii inca nu-s convinsi ca trebuie sa inchida balul si mai tin in mana pahare din care ies semet afara betisoare pentru sorbit cocktailul excitant. Altii canta, chiotesc, rad din toti rarunchii, semn c-a fost o petrecere pe ciste. Mda, ce pacat ca pe noi ne asteapta un ferry-boat!
Ma incearca un mic regret in amintirea vremurilor cand m-as fi luat la intrecere cu oamenii aia plini de viata si incapabili sa se contecteze la fibra serioasa a lumii – ce bine-i sa traiesti fara inhibitii!
Cine stie, poate data viitoare intru si eu in hora…N-am fost un mare fan al cluburilor sau al discotecilor, dar vazandu-i acum pe petrecaretii fara frontiere din buza portului Corfu Town nu pot sa nu-mi doresc macar niscaiva ore viata lor!
Ferry-boat-ul e gol, in comparatie cu dr
