Zilele trecute, Lucian Isar a şters praful de pe un articol delicios semnat Mugur Isărescu, Institutul de Economie Mondială, 1985: “Tarile in curs de dezvoltare- jefuite de zeci de miliarde de dolari datorita inechitatilor din relatiile economice internationale”.

Pentru impresia artistică şi regulamentarele bezele trimise tovarăşului, merită să-l citiţi de la cap la coadă. Dacă nu rezistaţi, ideea principală este că marile puteri economice cresc în detrimentul fostelor colonii cu ajutorul politicii cursului de schimb tare, care ieftineşte materiile prime şi a politicii dobânzilor înalte, care împovărează serviciul plăţilor externe.

Pentru cititorii mai tineri: Ceauşescu s-a împrumutat ieftin în anii ‘70 pentru a deschide fabrici noi, dar marfa rezultată nu a fost aşa bună cum a sperat, iar economia a ajuns în stare de faliment. La rândul lor, dobânzile au crescut, astfel că la începutul anuilor ‘80 România a declarat încetarea de plăţi. Planul de “redresare” a fost următorul: exportăm orice, chiar şi sub costuri, în schimb reducem la maximum numărul de calorii, kilowaţi/oră şi gigacalorii pentru populaţie. Articolul de faţă vine să explice mai pe ocolite cum de vină pentru foame, frig şi întuneric este capitalismul putred (care dăduse împrumuturile), nu iubitul conducător semianalfabet.

După principiul că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, patru ani mai târziu autorul a fost obligat să-şi citească articolul cu voce tare, de la coadă la cap, câte o literă pe zi – ceea ce continuă să facă şi în ziua de azi.

Iar revizia este aaaaamplă. Iată însă doar câteva puncte de maximă actualitate:

1. Ideea de bază, că o plutocraţie politico-bancară spoliază pe cine poate, era şi este în mare parte adevărată. (printre victime e inclusiv middle-class-ul din ţările dezvoltate şi oricum asta nu-l scuza cu nimic pe Ceauşescu, dar validitatea afirmaţi