Deciziile economice ale ultimei perioade s-au indepartat si de programul de guvernare si de o mentalitate de crestere economica.

Bucuria rezultatului bun din agricultura, ratarea realizarii unor noi majoritati prin ruperea celor 2 partide de opozitie si apropierea anului electoral fac ca masurile economice sa aiba un puternic continut distributiv.

O miscare de ajutor social, indiferent cum este pictata, este acompaniata de penalizari pentru “bogati”, chiar daca definitia este puternic discutabila.

Nu se creeaza oportunitati si stimularea economiei ci se redistribuie.

Ambitia PSD de a atinge pragului de 50% la europarlamentare se vede in masurile ce afecteaza economia si in modul in care sunt comunicate.

Scaderea TVA la paine la 9% este in mod gresit gandita si comunicata ca si temporara.

Partea electorala a comunicarii intervine in momentul in care masura este pozitionata nu ca o masura de reducere a evaziunii fiscale ci ca una de redistribuire menita sa scada pretul la paine. Simultan se insista pe penalizarea venita din cresterea accizelor la blanuri, bijuterii si barci.

Practic teza este una de modificare a distributiei, prin penalizarea celor cu venituri mari si transferuri, ajutoare catre electoratul celui mai mare partid.

Este o strategie de pomana electorala incercata si in 2008 prin de exemplu cresterea salariului profesorilor cu 50% doar ca electoratul respectiv nu avea o reprezentare atat de explicita in partide politice astfel incat nu s-a reusit captarea bunavointei cumparate.

In cazul cresterii salariului minim la 1000 de lei anvelopa salariala va fi pastrata pentru ca penalizarea va veni prin scaderea salariilor mari, prin limitarea acestora in jur de 5000 de lei.

Cresterea salariului minim la 1000 afecteaza peste 30% din salariati.

Din nou un element distributiv care va semnaliza electoratului