Inevitabil va fi bine! Am glumit... Aceasta este însă gluma verii pe care o încheiem. Pusă pe portativ şi cântată pe ritm alert, reflectă un efort existent în societatea românească de a ne conecta la un optimism parţial reaprins în Occident, probabil acolo cu mai multă îndreptăţire. După 20 de ani de tranziţie strâmbă, măcinaţi de recesiuni prelungite, sărăciţi de inflaţie persistentă şi marcaţi de o criză morală adâncă, în România avem toate motivele să fim răvăşiţi de pesimism. Din când în când, ne mai facem curaj pentru o vară spre a ne remonta cu un tonus de optimism. Nu este însă acea abordare pozitivă pe care ne-am dori-o, ci mai degrabă una iresponsabilă, care ne cheamă să luăm viaţa în uşor.
Pentru un răstimp de mai bine de un an de zile mi-am permis luxul să nu am telefon mobil. Este o modalitate eficientă de a mai reduce din ritmul vieţii. E drept că îi cam supără pe cei din jurul tău. "Nu pot să dau de tine!" Pare şi ciudat din punct de vedere social: "Cum?! Nu ai mobil?!". Aşa se face că m-am lipsit de unicul canal prin care mai ascultam radioul. Locuiesc în centru şi lucrez în centru, deci nici în maşină (loc tradiţional de ascultat posturile de radio) nu am avut acest prilej.
Acum am avut ocazia să redescopăr, după aproape doi ani de zile - tot prin intermediul telefonului mobil - FM-ul românesc, pe care l-am găsit, însă, mult depreciat. De ştiri şi programe nici nu mai vorbesc. Dacă înainte era dominat de melodiile pop şi rock ale anilor '80-'90 din repertoriul internaţional şi câteva piese de rezistenţă din muzica autohtonă, acum este poluat în proporţie de peste 50% de zgomote ciudate, piese fără melodie şi câteva schelălăituri numite impropriu "muzică românească".
Mi-a mai reţinut însă atenţia ceva din muzica acestei veri. Nu neapărat pe cele mai reuşite ritmuri, multe piese au versuri care pot fi caracterizate printr-un op
