Reales în 2009 după rescrierea Constituției, preşedintele bolivian Evo Morales se pregăteşte pentru alegerile din 2014, pentru care nu are încă un contracandidat serios, el înlăturându-i din propriul partid sau de pe scena politică (prin condamnări sau forțându-i să plece în exil) pe cei care i-ar fi putut amenința dominația.

Bolivia se află pe locul doi în America de Sud din punct de vedere al rezervelor de gaz natural deținute, imediat după Ve­ne­zuela şi a 40-a la nivel mondial. În sud, în deşertul de sare Uyuni, Bo­livia are cele mai mari re­zerve de litiu la nivel mon­dial, acesta fiind folosit la fabricarea telefoanelor mo­bile de ultimă generație. În ciuda acestor resurse na­tu­rale importante, Bolivia nu beneficiază de o dezvoltare pe măsură. De 8 ani, Bo­li­via are un guvern stabil, so­cialist, condus de Evo Mo­rales, şef al cultivatorilor de coca sau co­caleros şi unul dintre cei mai fideli aliați ai fostului preşedinte venezuelean Hugo Cha­vez.

Revoluția socialistă parțială (2005-2013) şi Evismo

Cum ajungi în La Paz te întâmpină fața zâm­bitoare a preşedintelui Evo Morales de pe tot felul de panouri care laudă pro­gra­me guvernamentale precum planul de a construi un teleferic între oraşul de jos, din vale, şi oraşul satelit de sus, El Alto, un­de locuiesc cei mai săraci cetățeni. Ajuns în camera de hotel, dai drumul la televizor şi tot despre Evo se vorbeşte! Mai ales că, la începutul lunii iulie când am ajuns eu acolo, acesta a fost victima unui incident diplomatic major, atunci când, întorcându-se de la Moscova, avi­o­nului său i-a fost interzisă survolarea Fran­ței şi Spaniei, acuzat fiind că îl transportă la bord pe Edward Snowden. Omni­pre­zența preşedintelui este notabilă în ca­pi­tala de facto, La Paz1, dar nu şi în oraşele a căror administrație îi este opusă, pre­cum Sucre sau Santa Cruz.

Ales pentru prima dată î