Menta este planta aromatică cu cele mai variate întrebuinţări. Face parte dintr-o familie extinsă, alături de alte plante aromatice precum cimbrul, cimbrişorul, maghiranul, salvia şi levănţica.

Boli prevenite cu ajutorul mentei

Cancerul de colon, cancerul pulmonar, cancerul pielii, sindromul colonului iritabil, gastrita hiperacidă, ulcerul gastric, infecţiile tractului digestiv şi infecţiile urinare, epuizare, oboseală cronică.

Preparare şi administrare

Oţet şi ulei de mentă - se pun 3 linguri frunze de mentă sau 3 plante de mentă (tulpină, frunze şi flori), într-o sticlă. Peste acestea se toarnă oţet de mere. Se ţine 10 zile în loc însorit, se strecoară şi se depozitează în sticle de culoare închisă. Se foloseşte ca inhalant în dureri de cap şi guturai. Dacă peste mentă se adaugă ulei de măsline şi se procedează ca mai sus se va obţine uleiul aromat de mentă folosit la aromarea salatelor şi a deserturilor. Uleiul de mentă calmează înţepăturile de insecte

În concentraţie mare, uleiul de mentă are rol anesteziant, de aceea se foloseşte pentru masarea frunţii, cefei şi tâmplelor în caz de migrene şi ameţeli, sau dureri de dinţi. Câteva picături de ulei sau oţet de mentă, luate pe un cubuleţ de zahăr, alungă starea de indispoziţie şi oboseală.

Pentru a împrospăta aerul din încăperi fie se toarnă câteva picături de ulei de mentă într-un vas cu apă fierbinte, fie se ung cu câteva picături becurile reci. Când le veţi aprinde, aroma de mentă se va răspândi în toată casa.

Apă de gură - este răcoritoare, antiseptică şi cu proprietăţi de a corija gustul şi mirosurile neplăcute (halena). Se obţine din 5 g de ulei de mentă dizolvat în 100 ml de alcool concentrat, la care se presară o lingură cu frunze de izmă uscate. Gura se clăteşte o data pe zi cu această apă de gură, prevenind astfel abcesele sau gingivita.

Băile terapeutice - două