Vara aceasta mi-a dezvăluit câteva ipostaze ale unei Românii în care oamenii îşi direcţionează frustrările şi resentimentele unii împotriva altora.

În vara aceasta, am petrecut aproape două săptămâni vizitând prieteni răspândiţi în diverse colţuri ale României. M-am bu­cu­rat de compania şi ospitalitatea lor. Nu mi s-a întâmplat nimic cu ade­vărat dezagreabil pe par­cur­sul călătoriilor mele. Însă, în urma numeroaselor ex­perienţe, mi-a fost im­po­si­bil să evit sentimentul că mă aflu într-o societate în­cremenită în rutină sau, mai rău, aflată în declin.

Am folosit intenţionat ter­menul de „societate“, şi nu pe cel de „stat“. Călătoria mea a început la scurt timp după ce un tri­bunal a condamnat la închisoare un mi­nis­tru liberal, pentru acte de corupţie. Prin­ci­palul eveniment politic din perioada călă­toriei a fost publicarea unor dovezi potrivit cărora un judecător de la Curtea de Apel ar fi acceptat mită în valoare de 1,5 milioane de euro, pentru a scăpa de la condamnare o persoană ce fusese găsită vinovată într-un caz de fraudă bancară de proporţii. Aceste evenimente sugerează că elemente cheie ale statului funcţionează corespunzător. Cu toatea acestea, societatea nu pare im­pre­si­o­nată de faptul că actele de corupţie, pe ca­re se presupune că cetăţenii ar trebui să le de­teste mai mult decât orice altceva, sunt sancţionate. Ei urmăresc posturile de tele­viziune care ridică osanale haiducilor aflaţi la putere, denigrându-i pe moralizatorii aces­tora, în număr la fel de mare.

Progresele în calitatea serviciilor oferite de poliţie, pe care le-am remarcat de-a lungul anilor, par să existe în continuare, în ciuda faptului că actualii şefi fac efor­turi pentru a-şi intra în rolul de cetăţeni în slujba statului. Însă Gara de Nord a Ca­pi­ta­lei pare a fi fost recucerită de vechii mi­to­cani, a căror ţintă principală sunt călătorii neglijen