Mâine se reuneşte Consiliul de Securitate pentru a discuta situaţia din Siria. O situaţie extrem de fluidă, evenimentele se succed acum cu mare viteză, dar totul apare ca o asamblarea de ultime elemente componente ale unui conflict militar major.
Unităţile militare care ar putea fi folosit într-un prim val de atacuri cu rachete de croazieră se alianiază deja în Mediterană, în apropierea coastelor Siriei: alături de cele patru nave de luptă americane purtătoare de rachete, există rapoarte privind prezenţa unui submarin britanic cu propulsie nucleară din clasa Trafalgar (cu posibilitate de a lansa 30 de rachete de croazieră Tomhawk cu o rază de acţiune de până 2500 Km sau tot atâtea torpile grele tip Sperfish); alături de acesta poate acţiona Forţa navală britanică de reacţie rapidă din Mediterana (două fregate purtătoare de rachete precum şi nava purtătoare de elicoptere HMS Illustrious).
Participarea britanică ar putea beneficia şi de o importantă susţinere aeriană din partea avioanelor staţionate pe baza Royal Air Force de la Akrotiri, în Cipru. Aici se află staţionate trei avioane tip Sentry AEW şi unul de tip AWACS, 3 avioane de realimentare în aer tip VC10 precum şi avioane de recunoaştere tip U2 aparţinând celui de-al treilea detaşament din Unitatea 9 Recunoaştere aeriană a US Air Force.
De cealaltă parte, şeful statului major interarme al Federaţiei Ruse, confirmând informaţia pe care o comentam sâmbătă, a declarat că flota de război rusă din Mediterana este în drum spre portul sirian Tartus: „mai multe unităţi ale marinei ruse sunt deja desfăşurate în Mediterana şi se îndreaptă acum spre portul Tarus, printre aceste nave numărându-se şi Amiral Şabanenko". Nava, din clasa Udaloi II, este un distrugător multirol, dispunţnd de 8 rachete anti-nave SS-N-Sunburn (rază de acţiune 110 Km), două sisteme de lansatoare multiple de rachete tip CADS-N-1 cu
