Vă este dor de Grigore Cartianu (salutări, maestre!)? Astâmpăra-ţi-vă setea citind cel mai proapăt editorial rasist al lui Ion M. Ioniţă.
Dacă cineva se va gândi peste ani să facă un studiu al informaţiilor, speculaţiilor şi opiniilor despre moartea lui Florin Cioabă, acesta va primi titlul de atlas zoologic. Bineînţeles, toate specimenele jurnalistice care vor zâmbi la poză pe sub machiaj vor trebui botezate cu nume latineşti. De exemplu, Superbus Stultus post Cartianus. Pe numele său dac Ion M. Ioniţă, acesta a fost unul dintre editorialiştii decenţi de la Adevărul, până să fie atins şi el de streche, ca majoritatea colegilor săi de breaslă.
După o rapidă coprocultură efectuată celui mai recent editorial al său, găsim două mari aberaţii:
- titlul: Marea Ţiganizare a României. Inventat la mijlocul secolului trecut, cuvântul ţiganizare a făcut o carieră comparabilă cu jidovizare. A fost folosit mereu de extrema dreaptă (de la eugenistul Făcăoaru până la Vadim Tudor şi puricii de la Noua Dreaptă) sau de către simpatizanţii săi. Sensul termenului – în mod evident peiorativ - exprimă influenţele nefaste ale romilor asupra purităţii rasei, culturii şi societăţii româneşti. Ion M Ioniţă îl foloseşte pentru a desemna o intoxicare, o făcătură, o mascaradă – epitete pentru nivelul mizerabil al presei româneşti.
- România regat ţigănesc. Această idee a făcut carieră între xenofobii români postdecembrişti. Ea este expresia frustă a obsesiei celei mai recente specii a naţionalismului românesc: ne cotropesc ţiganii, ne strică imaginea, ne murdăresc ţara.
Dar dincolo de această sumară trecere în revistă a expresiilor rasismului din articolul lui Ion M Ioniţă, merită evidenţiat un aspect: acela că vrând să condamne (just) atitudinea neprofesionistă şi dezgustătoare a presei, editorialistul împroaşcă invective tot la adresa etniei rome. De parcă zici c
