DGASPC este o instituţie mamut. Are peste o mie de angajaţi şi se ocupă de problemele persoanelor adulte ce au nevoie de asistenţă socială, de persoanele cu handicap şi de copii aflaţi în sistemul de protecţie al statului.

Către DGASPC se duc anual sume imense de bani. Asistenţa socială costă mult! Tocmai de aceea ar trebui ca această instituţie să meargă şnur. Dar ea nu merge, scârţâie din toate încheieturile şi este teren fertil pentru băieţii deştepţi din asistenţa socială. Că există o astfel de categorie! Ai spune că de la o astfel de instituţie ce se ocupă cu cei amărâţi nu prea ai ce „mulge”. Eroare! De la astfel de instituţii poţi scoate bani frumoşi, ca în poveste. E greu de povestit pe o rubricuţă ce tunuri se pot trage, ce tunuri s-au tras de la DGASPC, dar nu dezarmăm. Noi avem avantajul timpului. Putem scrie pe îndelete despre afacerile celor care se îmbogăţesc din asistenţa socială, din necazurile celor bolnavi, al copiilor ce sunt masă de manevră, al unor directori şi şefi ce au uitat că au depus un jurământ, cândva, undeva…

Ani de zile am umblat prin casele de tip familial şi am văzut cum au evoluat acestea. De la Casele de corecţie, de la Orfelinate s-a trecut la Case de tip familial. Anii au trecut şi de ceva vreme am constatat că şi pe aceste Case s-a ajuns la o plafonare. Nu se mai întâmplă nimic bun pentru copii, dar şi pentru adulţi.

Am desfiinţat câteva Orfelinate mamut şi am înfiinţat câteva zeci de Case ce s-au transformat acum în Orfelinate mici. În Casele de acum, care au până la 12 copii, se întâmplă aceleaşi lucruri ca în marile Orfelinate, dar la nivelul de 10-12 copii.

Nu se poate spune că totul este negru, dar sigur că trebuie să se meargă mai departe, să se găsească soluţia de a duce asistenţa oferită de stat la un nivel şi mai ridicat, iar în privinţa afacerilor, poate se apucă şi instituţiile statului să facă