Pornit ca un motor de dezvoltare a satelor româneşti, PNDR a devenit piatră de moară pentru sute de primării din întreaga ţară. Rocadele cu listele de beneficiari, blocajele, lobby-ul pentru anumite firme, sunt doar câteva dintre problemele unui eşec tipic românesc.
Măsura 322 a devenit un fel de „vis american” a satului românesc. Prin acest program, primăriile doreau să-şi construiască drumuri, canalizare, să introducă apă, să repare cămine culturale, să construiască after-school-uri. Proiecte majore, integrate, de 2-3 milioane de Euro, care aveau menirea de a schimba faţa localităţilor. Numai că, în loc de dezvoltare, proiectele au adus blocaj şi probleme.
Întâi, măsura 322 a devenit celebră din cauza „rocadei” cu listele de beneficiari. Mai multe primării din judeţ au fost scoase de la finanţare, altele au reintrat pe listă în urma contestaţiilor, numai că banii alocaţi măsurii s-au cam terminat. Practic, fiecare guvernare a schimbat beneficiarii după bunul plac şi, bineînţeles, după culoarea politică a primarilor.
De-a lungul vremii, Măsura 322 a generat numeroase dispute politice şi financiare în toată ţara. De modul de alocare a banilor prin această măsură s-au plâns numeroşi primari, preşedinţi de consilii judeţene, prefecţi, deputaţi. Ba mai mult, un deputat din Mureş a trimis o scrisoare către Parlamentul European şi Comisia Europeană, prin care semnalează că primarii care au depus proiecte pe măsura 322 ar fi discriminaţi în ceea ce priveşte modul de atribuire a punctajelor: „începând cu anul 2009, Măsura 3.2.2. nu este gestionată în raport cu interesele şi nevoile reale ale comunităţilor rurale, dar nici luările publice de poziţie, nici interpelările din Parlamentul României nu au declanşat un mecanism firesc de răspuns din partea Guvernului României şi nici din partea APDRP”.
Recent, şi deputatul Cornel
