Dispariţia intempestivă a unuia dintre liderii importanţi (probabil, cel mai important) ai romilor ne-a prilejuit, prin modul în care a fost reflectată în mass-media, o radiografiere a stereotipurilor despre etnia respectivă cu circulaţie în cultura dominantă.

Dispariţia lui Cioabă a venit la doar câteva zile după cea – la fel de prematură – a sociologului rom Nicolae Gheorghe. Odată cu dispariţia celor doi lideri, comunitatea romă a rămas fără cei mai importanţi militanţi pentru apărarea dreptului la identitate prin acţiunea comună a romilor de pretutindeni. Dar despre asta n-a fost loc în spaţiul public.

Câte raportări pertinente la activitatea lui Florin Cioabă aţi putut citi sau vedea pe ecranele televizoarelor? Cu câteva excepţii, am avut parte doar de referiri la titulatura cu rezonanţă monarhică asumată de defunct, la averea acestuia şi la relaţiile cu politicienii. Excepţiile, de exemplu excelentul articol scris de Vasile Ionescu, confirmă regula, căci au venit din interiorul grupului etnic.

Florin Cioabă a fost mai rar privit ca un lider al comunităţii, cel mai des mass-media asociindu-i sintagma “autointitulatul rege” (ceea ce, riguros vorbind, e greşit, căci titulatura a fost adoptată de către tatăl său, Ion Cioabă, el doar a moştenit-o). Fără discuţie, arogarea denumirii de “rege” a fost cel puţin neinspirată. E explicabilă printr‑o anume înclinaţie spre grandomanie proprie etniei (în genere, tuturor etniilor tinere), dar niciun reprezentant serios nu a utilizat-o în sens propriu.

Despre romi se spune că au bani mulţi, şi de obicei sunt prezentaţi acoperiţi de aur, în “palate” sclipitoare şi maşini scumpe. Este şablonul uzual. În realitate, marea majoritate a comunităţilor sunt extrem de sărace, şi nu pentru că nu muncesc (alt şablon) – pentru documentare, recomand excelentul film al lui Dumitru Budală, “Blestemul ariciului”. La m