Criza financiară și economică din Europa nu mai dă titluri de primă pagina în presa mondială. Conflictele din Orientul Mijlociu sunt mult mai brizante, dar asta nu înseamnă că între aceste două subiecte nu există o legătură. Faptul este vizibil, din nou, acum, în cazul discuțiilor privind o intervenție militară în Siria. Mai grav este faptul că la intervenția din Libia, criza economică europeană slăbea la fel de mult capacitatea de acțiune a NATO.
În decembrie anul trecut, cotidianul britanic The Guardian îl cita pe ambasadorul american la NATO, Ivo Daalder, care era îngrijorat de declinul cheltuielilor militare din Europa. Daalder spunea că în lipsa investițiilor în armată, clivajul dintre Europa și America va crește. Și dacă situația nu e bună acum, atunci pe viitor, lucrurile vor sta și mai prost. Ambasadorul american dădea acest interviu la doar două săptămâni după anunțul premierului britanic David Cameron care spunea că 3.800 de militari britanici vor fi retrași din Afganistan până la finele lui 2013.
Se pune așadar întrebarea dacă Europa poate acționa militar fără sprijin din partea SUA? În Afganistan, de exemplu, America are 68.000 de militari. Prin comparație, europenii sunt liliputani. Marea Britanie are al doilea contingent cu 9.000 de soldați. Urmează Germania cu 4.400 și Italia cu 3.067. Criticile cele mai dure în dosarul afgan le primește Franța, care după retragerea din 2012 mai are doar 550 de militari la poalele Hindukușului. Asta în condițiile în care Hexagonul are cea mai mare armată europeană cu un total de 227.000 de cadre active.
În ianuarie anul acesta, Global Post sugera că dintre statele europene numai Marea Britanie mai poate juca un rol militar atât de extins precum Franța. Și totuși, la apogeul prezenței franceze în Afganistan, contingentul Parisului număra doar 3.600 de soldați. Franța nu este însă singura problemă
