Tribunalul este competent să judece atât ca primă instanţă, cât şi ca instanţă de apel şi de recurs.

în acest sens, tribunalul judecă în primă instanţă “toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe”. Noua reglementare nu mai enumeră limitativ domeniile în care competenţa de a judeca în primă instanţă revine tribunalului, aşa cum făcea fostul art. 2 din Vechiul Cod de procedură civilă, fiind astfel extinsă sfera de competenţă materială a tribunalului.

Prin raportare la art. 94 C. proc. civ. care stabileşte competenţa pentru judecată în prima instanţă a judecătoriei în cazul cererilor evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor (profesionişti sau nu), observăm că în cazul în care valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este mai mare de 200.000 lei, competenţa judecatei în fond a cauzei aparţine tribunalului.

Atunci când competenţa de a judeca în primă instanţă aparţine judecătoriei, tribunalul va judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în primă instanţă.

De asemenea, tribunalul are competenţa de a judeca recursuri, în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

în ceea ce priveşte cererile date prin lege în competenţa tribunalului, ca primă instanţă, amintim: acţiunile împotriva ordinului de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetăţeniei române; acţiunile împotriva deciziei ori dispoziţiei motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989; plângerile datorate vătămării drepturilor prevăzute de legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public; acţiunile privind recuno