Sunt câteva instituţii unde, de câteva săptămâni, domneşte o linişte care nu poate aduce nimic bun. Cât vara a mai fost vară, iar concediul a fost singura preocupare, n-a deranjat parcă aşa de tare nici lipsa de aer condiţionat, nici maneaua din taxi, nici faptul că nu funcţionează automatul de bilete al Loctrans, că doar venea concediul. Acum însă, parcă toate grijile capătă dimensiuni apocaliptice. Trebuie să-ţi pregăteşti copiii de şcoală, trebuie să onorezi invitaţiile la nunţi şi cumetrii, trebuie să...., şi să..., iar toate astea îţi scot bani din buzunar.

Cât încă ai perspectiva salariului, parcă merge un pic mai uşor. Te mai împrumuţi, mai tai din cheltuielile de „moft”, mai e cum mai e. Există însă o categorie de oameni aduşi acum în culmea disperării. Dacă disponibilizările în baza aşa de temutei, la început, Ordonanţe 77/2013 au fost mai mult o ştire de presă, pentru că s-a dovedit că în cele din urmă se poate rezolva cu un „tuns” de organigramă, angajaţii de la Finanţe, şi iată, acum şi cei de la Poştă, trebuie să fi îmbătrânit cu câţiva ani în puţinele zile trecute de la anunţarea concursului şi a bibliografiei şi testarea propriu-zisă. Vor pleca cu zecile, deşi pe televizor încă li se mai dau speranţe, la grămadă, fără nimic concret. „Unde ne ducem, ce să facem, pentru că ani de zile n-au avut voie să ne deschidem nimic pe lângă serviciu, fiind funcţionari publici!”, spun pe unde pot, mai mult pe la colţuri, cei care nu au nici măcar perspectiva unor salarii compensatorii, ca fraţii lor de suferinţă, poştaşii.

Pe lângă necazurile lor, nemulţumirea „profesioniştilor din sănătate” pare o toană. Una pentru care nu şi-au stricat concediul, de-abia acum repliindu-se şi hotărând, cel puţin aşa susţin, ce forme de protest vor adopta. Dacă cineva le va arăta că există perspective chiar mai sumbre şi că schema de personal din acest s