De mai multe secole, pescuitul a avut un rol important în alimentaţia oamenilor. De 60 de ani, pescarii au fost supuşi la diferite presiuni şi acest sector economic a suferit schimbări defavorabile.
Cu cât au fost mai eficace metodele şi tehnicile de pescuit, cu atât mai mult consecinţele au devenit mai dăunătoare. Şi cu atât mai mult au fost afectaţi pescarii independenţi, mult mai mult decât vasele de pescuit industrial, echipate cu plase enorme, răpitoare din apele marine. Peştii au ajuns să devină rari astăzi. Dacă în vremurile de altădată, în gastronomie, vorbeam despre specii de peşti nobili, astăzi aş vrea ca chef-ii să se îndrepte către peştii care erau consideraţi, pe vremuri, mai ieftini.
Calcanul era considerat unul dintre cei mai buni peşti din lume, cel mai mare dintre peştii plaţi, cu o carne deosebit de aromată, dură şi suculentă.
„Tank fish” ne-a inspirat sute de reţete. Fără dubiu, face parte dintre peştii cei mai valoroşi în gastronomie.
Peştelui-călugăr, numit aşa din cauza capului său imens, reuşim să-i găsim în comerţ doar coada. Carnea sa este foarte albă, fără oase şi foarte fină.
„Langoustine” (homar) – cleştii săi indică apartenenţa la familia crustaceelor. În ciuda culorii roz, coada ne permite să îl deosebim de crevete. Cei mai buni sunt homarii din Marea Mediterană.
Dorada – după culoarea aurie dintre ochi, se regăseşte în Marea Mediterană, dar şi în Oceanul Atlantic.
Tonul roşu, o specie emblematică, este protejat şi inclus în programe specializate în vederea restabilirii acesteia. Capturarea nu se poate face decât dacă tonul are minimum 10 kilograme. Tonul se regăseşte în Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic, unde se reproduce în perioada mai-iunie, când temperatura apei este de aproximativ 24 de grade Celsius. Principa
