„La urma urmei, pentru ce iau Petrolul și Primăria banii ploieștenilor?” – se întreabă, în Gazeta Sporturilor, Tudor Octavian, punând ceea ce, în gazetăria occidentală, s-ar numi o „good question”. O întrebare asemănătoare am primit și eu, într-un talk-show al unei televiziuni locale: „De ce trebuie să subvenționeze Primăria Iașiului echipa de fotbal?” Moderatorul se străduia să obțină un răspuns conform politicii postului (anti-Nichita), recte, o condamnare a edililor care irosesc bănuții ieșenilor pe acondroplazicul fotbal bahluvian. N-a fost să fie cum s-a vrut, fiindcă-i vorba de o chestiune în care simplificările interesate nu fac decât să tulbure apele (și așa bâhlite) fotbalului românesc.

Alegerile fiind, deocamdată, departe, mi-am îngăduit să afirm că ieșenii vor musai fotbal, e dreptul lor și, la urma urmei, cineva trebuie să plătească. Dacă nu-i și nu-i de găsit investitorul călare pe cal alb care să preia activul (vai de el!) și pasivul (hipertrofiat) echipei CSMS, se ajunge la un „ori-ori” cu unic răspuns: primăria plătește nota. Altfel, cine? Poporanii au nevoie de pâine și circ. Grâu, s-a făcut. Circăraia tv n-ajunge, microbistul vrea prilej să se defuleze public, să-și țipe amorul și să-și istovească ura. Stadionul e-o supapă ce permite cât de cât descărcarea energiilor negative altfel dospind primejdios în cartiere, dimpreună cu efluviile de generoasă devoțiune către idolii cu crampoane.

Și cum civilizația momentului continuă să ignore raportarea la modele autentice, rămânând să accepte și să promoveze o scară de valori definită de costumul de baie al vedetelor 90-60-90 curtate insistent și de televiziuni, și de coloratele și spilcuitele reviste „O.K.!”, „Ciao!”, „Tabu”, „Marea dragoste” & comp., trec (ilicit) în prim-planul atenţiei naţiei înlocuitorii. Erszaţul. Pe bună dreptate, Tudor Octavian se întreabă ”suntem oare cu toţii nebuni