În paşi mici dar cerţi, puterea aşează hidra regionalizării pe structurile deconcentratelor şi agenţiilor, înfigându-i adânc piciorele în reperele redesenării administrativ (astăzi)-teritoriale (mâine). Iar într-o formulă de prosteală cu nenumărate perdele de fum, inclusiv deturnarea atenţei de la esenţă prin false dezbateri despre „efectele” regionalizării, guvernanţii conturează liniile procesului prin ceea ce au deja la îndemână: structurile instituţonale ale statului. Şi au început prin „reorganizarea” celor locale, pentru a insinua, de jos în sus, pe scara unei birocratizării care ajunge până la „centru”, hidra regionalizării.

În acest proces, părerea cetăţeanului nu contează! De fapt, nu a contat nici măcar în clipa în care, pentru a strecura si proiectul de regionalizare, a fost constituită Comisia de revizuire a Constituţiei. Cu un Crin Antonescu total dezinderesat de punctele de vedere ale țării, șeful Senatului fiind însă cel mai nimerit pentru a „coordona” comisia. Pentru că la aşa ceva se pricepe: la ambalaje fără conţinut, dar suficient de sclipitoare pentru a irita, intriga şi deturna atenţia de la miezul problemelor.

Între timp „patronul” guvernamental Victor Ponta a început să repoziţioneze șefimea locală de pe linia agenţiilor şi ministerelor, fără prea multe comentarii bugetofagii executându-se. Au băgat capul în nisipul mişcător al lefurilor (doar o vorbă nepotrivită şi le sufla „ponthauserul” simbriile!), acestia schimbându-și de grabă penajul anost în nuanţa şi mai anostă impusă de premier. Regionalizarea.

Primul pilon experimental al aplicării regionalizării prin instituţii şi deconcentrate a fost adânc înfipt chiar în dosul Fiscului. Iar angajaţii ANAF, altminteri cât de poate de înţepaţi în relaţiile lor cu simplii contribuabili, l-au suportat cu stoicism, reorganizându-se pe structurile regionale cu nume de pu