... În societăţile unde democraţia este slab consolidată ... Această este lecţia a ultimelor două săptămâni dacă analizăm dezinhibat declaraţiile de vacanţă ale liderilor români şi maghiari de pe la universităţile de vară.

Universitatea de vară Balvanyos

Naţionalism maghiar dezinhibat, dar în mare parte inofensiv. Miza declaraţiilor liderilor maghiari a fost electorală – în primavara lui 2014 sunt alegeri parlamentare la vecini – şi a vizat bazinul electoral maghiar naţionalist din Ardeal şi alegătorii naţionalişti din Ungaria. Nimeni din spaţiul public românesc nu a înţeles miza declaraţiilor inflamatoarea a liderilor maghiari. „Băieţii răi” din perspectivă românească au fost Jobbik cu ameninţarea anulării Tratatului de la Trianon şi bineînţeles Laszlo Tokes – iredentistul maghiar de serviciu, care a cerut lui Viktor Orban să „extindă un protectorat” asupra Transilvaniei. A fost o competiţie între două forme de naţionalism – iredentismul revanşard al Jobbikului, oaia neagră a scenei politice maghiare, şi naţionalismul conservator, eurosceptic şi parohial al Fidesz-ului. Practic electoratul de drepta din Ungaria are de ales între două forme de naţionalism: varianta „respectabilă” - FIDESZ, şi varianta radicală – Jobbik.

Universitatea de vară de la Izvorul Mureşului

Sau Traian Băsescu în curs de relegitimare pentru a sprijini politic Partidul Mişcării Populare. Prezenţa liderilor comunităţilor de români din vecinătatea României la eveniment a reprezentant oportunitatea perfectă pentru a adopta un dicurs naţionalist axat pe două coordonate:

1. „Mama lor de unguri – nu pun ei mâna pe Transilvania”

În ceea ce priveşte principiul general al tratamentului pentru minorităţi în România. România a adoptat o legislaţie extrem de bună; aş sublinia însă că unii cred că sunt praguri ce pot fi depăşite, iar eu,