De multe ori, istoria are dovezi, societăţile civilizate au un comportament nesimţit, chiar genocidic, în relaţiile stabilite cu popoare inferioare din punct de vedere al evoluţiei tehnice. Deşi fiecare populaţie are, teoretic, garantat dreptul la demnitate, în realitate nu peste tot în lume este respectat acest principiu. în arhipelagul indian Andaman, pentru uneori câţiva biscuiţi, membri tribului Jarawa, ce trăiesc izolaţi de restul lumii, sunt umiliţi de către turişti sau, şi mai groaznic, de către vuaiorişti, indivizi consideraţi totuşi, din punct de vedere psihic, bolnavi. Deşi legea indiană interzice umilirea tribului Jarawa, profitând de faptul că aproape nu sunt controlaţi, poliţiştii şi negustorii din arhipelag organizează circuite turistice de foto-safari, în cadrul cărora femeile jarawa, pentru câţiva săculeţi cu alimente sau în schimbul a două sau trei banane ori biscuiţi, sunt puse să danseze goale în mijlocul drumului.

Tribul Jarawa numără 400 de membri, trăind într-o rezervaţie forestieră de 1.020 km2, pe insula Andamanul de Sud din cadrul arhipelagului omonim. Jarawanezi sunt una dintre foarte puţinele populaţii tribale din lume ce trăiesc şi acum în zorii comunei primitive. Sunt sinceri, extrem de naivi şi vulnerabili. Deşi poliţiştii din arhipelag sunt plătiţi de guvernul indian să-i protejeze de turişti, mai ales de vuaiorişti, aceştia, în colaborare cu negustori indieni lipsiţi de scrupule, stabiliţi în arhipelag, pentru o mită de 15.000 de rupi, echivalentul a 240 de euro, permit străinilor, majoritatea occidentali şi americani, să intre în contact cu membrii tribului Jarawa. Zilnic, sute de maşini cu turişti trec pe Andaman Trunk Road, singurul drum ce traversează rezervaţia. La intrarea în rezervaţie, panouri imense atrag atenţia că sunt interzise fotografierea, filmarea şi contactul fizic cu membrii tribului Jarawa. Cu toate acestea, ni