Falsa evlavie a oamenilor în faţa morţii e exploatată cu cinism mai ales de televiziune, pentru potenţialul de spectacol.

În zilele când se stingea Oscar Berger, omul ca­re a ţinut viu timp de 18 ani Timişoara, zia­rul-simbol al oraşului Revoluţiei, televiziunile ro­mâ­neşti se întreceau în dezmăţ croind scan­dalul în jurul unor decese. Ţin­tuit la pat, Oscar mai avea doar puterea de a se uita la tele­vi­zor şi, din când în când, de a răspunde la telefon. Ce-o fi fost în su­fle­tul lui privind ţo­păiala in­de­cen­tă din jurul lui Florin Cioabă, cu prinţi moş­tenitori, împăraţi şi faraoni, fi­indcă ri­dicolul nu cunoaşte li­mite, pri­vind apoi gâl­ceava în jurul locului de veci din familia fot­ba­lis­tului sinucigaş Costică Ştefă­nes­cu, în fine, privind marile desfăşurări de forţe jurnalistice masate la peştera Po­lo­vraci, unde mama „di­ve­lor“ Monica şi Ra­mo­na Gabor a su­ferit un acci­dent mortal, Oscar nu ne-a spus.

Ca monarhist îl amăra precis îngăduinţa cu ca­re romii uzurpă titlul de Rege, care e doar unul: Regele Mihai al României, care îl de­co­ra­se când­va pentru loialitate. Oscar Berger de­tes­ta, cu un fanatism simpatic, lipsa de sin­ce­ritate a unei prese care invocă interesul pu­blic pentru a sa­tis­face doar interese de grup sau interesul unui public decăzut, care ignoră cultul creştin al mor­ţilor. Falsa evlavie a oa­me­nilor în general în fa­ţa morţii, amestecul de cutume profane, ri­tua­luri bisericeşti şi cu­rio­zitate morbidă sunt ex­ploatate cu ci­nism mai ales de televiziune (de­şi nici online-ul sau presa scrisă n-au lipsit de la festin), pen­tru potenţialul lor de spec­ta­col. La B1TV, Ban­ciu avea chiar o rubrică ci­ni­că, Mortul zilei, cu care s-a mai potolit abia după dușurile reci de la CNA. Oscar Berger, cu ex­perienţa sa de re­gizor (a fost co­regizor la Ci­re­şarii!) şi de pre­să, ştia că ni­ciun fel de in­te­res pub