În România, caracterul abuziv şi distructiv al statului se manifestă pe scară tot mai largă, în raport cu societatea, comunităţile şi oamenii ei. Chiar dacă "modelul" poate fi găsit şi prin alte părţi, ceea ce ne interesează în primul rînd este ograda noastră; de aceea, despre ea vom vorbi!

Una dintre cele mai grave lacune ale textelor constituţionale, cu care România s-a pricopsit în tranziţia post-decembristă, este ocultarea caracterului contractual al relaţiilor dintre stat şi cetăţeni, respectiv între cei care primesc, temporar şi pe bază de mandat, puterea de a decide în stat şi restul populaţiei. Consecinţele acestei uriaşe găuri constituţionale sunt devastatoare. Dintr-un mijloc de reglementare raţională a relaţiilor sociale, în primul rînd ale celor care ţin de putere, el s-a transformat într-o jucărie acaparată de potentaţii tranziţiei, a cărei singură menire este să le justifice şi "acrediteze", de o manieră fie şi pseudo-democratică, prelungirea puterii lor în spaţiul politic. Dintr-o instituţie cu vocaţia şi datoria de a servi interesul public, statul nostru s-a transformat într-o uriaşă şi atotputernică maşinărie pusă în serviciul comandat al deţinătorilor cvasi-eternizaţi ai puterii şi al grupurilor de interese care gravitează în jurul acestora. Dintr-un mijloc de formare şi utilizare raţională a resurselor pentru dezvoltare socială, statul nostru a devenit o loterie trucată care redistribuie avuţia publică în buzunarele celor aflaţi pe orbitele primare ale puterii. Dintr-un vehicul capabil să genereze, prin politici legislative şi măsuri administrative, condiţii şi oportunităţi de dezvoltare, statul în care trăim a devenit o nemiloasă maşinărie care proliferează sărăcie la scară de masă. Dintr-un spaţiu privilegiat de ocrotire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, statul se comportă, tot mai făţiş, ca un stăpîn de sclavi int