Există mulți supereroi în imaginarul de turmă al speciei om: oameni îmbrăcați în costume de liliac, ratoni înarmați cu lasere, spadasini orbi și tot felul de alte combinații ciudate de felul ăsta. Culmea, se mai și îmbracă, de obicei, în straie de latex vopsite în culori țipătoare. De-aceea, n-am înțeles niciodată de ce nu fac mai mult mișto între ei. De exemplu, Thor ar putea fi un izvor nesecat de glume proaste despre ce poate să facă „ciocanul“ său mitic, mai ales dacă ai cizmele cu motor cu reacție ale lui Iron Man să ai unde să fugi.
Iată, totuși, că există un personaj folosit pentru fix astfel de lucruri. Îl cheamă Deadpool și coabitează același univers de supereroi cu Thor, Iron Man, X-Men și Spiderman, adică ăla Marvel. Ca fapt divers, mai există și universul DC în care dau petreceri cu superputeri și cocaină Batman, Superman, Wonder Woman și alții. Asta ca să nu mă întrebați de ce Deadpool nu zice nimic de chiloții ăia ridicoli ai lui Superman.
Cum în România nu prea s-a dezvoltat obiceiul de-a citi benzi desenate, nu auzisem de Deadpool până să facă cineva un joc despre el. Un mercenar trecut prin aceleași experimente ca Wolverine, nici el nu poate să moară. Ca efect secundar, a luat-o complet razna și aude voci. Care sunt amuzante. Asta-l face vehiculul perfect pentru mișto-uri nasoale despre colegii lui de breaslă. Deadpool știe că e un personaj de benzi desenate și face caterincă împreună cu cititorul de toată nebunia colorată care se întâmplă în jur.
În jocul „Deadpool“, făcut de High-Moon Studios, acesta oprește acțiunea frecvent ca să le dea un țâr chiar programatorilor, ba că nu-i place grafica, ba că vrea să se bată cu răufăcători mai cunoscuți, ș.a.m.d. Îl bate la cap pe Wolverine să-l lase să se dea cu naveta șmecheră a mutanților din X-Men (ați văzut-o în filme), cu care face apoi accident. Și apoi îl ia la palme pe Wolverine.
