Dle Ponta, mai bine ne sunaţi pe noi şi vă sfătuiam să puneţi un ONG-ist ministru la Transporturi, n-ar mai fi fost atâta circ şi acuze (ȋntemeiate) de incompetenţă. De exemplu, dacă tot doreaţi o schimbare de gardă, puteaţi s-o puneţi pe colega mea Ana Otilia Nuţu de la EFOR, care a mărunţit ani de zile sectorul Transporturi pentru Banca Mondială şi FMI. In 30 min ea a redactat următoarea strategie de reformă care depăşeşte orice ar putea produce dna Mănescu cu “echipa” ei (sau dl Săpunaru cu echipa, etc) ȋn următoarele săptămâni/luni de ministeriat. Viitorul va arăta că am dreptate. Insă dacă tot a fost numită distinsa consoartă a primarului de la 6, atunci ȋi cedăm bucuroşi copyright pe idei. Iată:
De fapt, mare parte din disputa actuală e falsă: la Ministerul Transporturilor nici nu e musai nevoie de un om care să aibă experiență în domeniu, ci să fie cât de cât inteligent și să vrea să facă ce trebuie. Plus, să aibă suficientă susținere cât să ia înapoi CNADNR la Minister, deoarece nu poți face vreo strategie coerentă de transporturi cu drumurile naționale la Șova, iar căile ferate, transportul naval și aerian la MT. Aveam deja o mare problemă că nu eram ȋn stare să coordonăm strategia de transport național cu drumurile județene și cu transportul din marile orașe; acum am agravat-o.
Ce trebuie la Transporturi e o reformă de substanță a guvernanței corporative, înlocuirea managementului clientelar al companiilor de stat cu management profesionist și definirea corectă și completă a relațiilor Ministerului cu companiile subordonate. Adică:
All this is not rocket science, just basic administration, cum se spune. Problema e că starea actuală convine tuturor, că toți fură și e greu de dat vina pe cineva anume, nimeni nu răspunde pt nimic. MT semnează pe licitații cot la cot cu CFR și CNADNR, să fie zeci de semnături pe contracte (care oricum se
