Avertizez cititorul că nu doresc nici în ruptul capului să jignesc această comunitate de rromi, nu-i doresc în niciun fel răul, nu am aplecare către extremisme războinice, dar nu pot să rabd să nu constat că această etnie întrece, uneori, orice închipuire şi refuză cu obstinaţie şi ostentaţie o integrare adevărată, o muncă cinstită, precum şi toate măsurile educaţionale privilegiate, pe care statul le pune pe cheltuiala noastră la dispoziţie.
Unele surse internet ne spun că Ţiganii (în germană Zigeuner, în engleză Gypsy, în franceză Gitan, în spaniolă Gitano, în maghiară Cigány, în bulgară Ţigani, în rusă Ţâgane) sunt termeni folosiţi în diverse ţări pentru grupuri etnice nomade plecate din India la început de secol X, amestecate cu grupuri europene şi de alte origini. Numele este larg răspândit în toponimie, hidronimie, oronimie, onomastică etc.
Ţigani pot fi găsiţi în aproape toată lumea civilizată. În Europa, de pildă, importante grupuri trăiesc în România, Bulgaria, Macedonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Spania, Franţa, Grecia şi Serbia. Comunităţi întregi de ţigani trăiesc şi prin în Asia, în nordul Africii sau în America de Nord.
Faţă de restul populaţiei româneşti, faţă de alte minorităţi naţionale, potenţialul criminogen al ţiganilor este mai mare, cu tendinţe de creştere agravante, iar o pondere însemnată a lor este implicată în săvârşirea de infracţiuni contra proprietăţii private.
Factorii psihologici, biologici, care influenţează comportamentul ţiganilor au la bază trăsături specifice etniei, dobândite drept zestre ereditară de la strămoşii lor nomazi din nordul Indiei şi cristalizate pe parcursul celor 6 -7 secole de când este atestată prezenţa etniei pe teritoriul României.
Acest comportament delicvent i-a marginalizat, conducând până la respingerea lor de către colectivităţile pe lângă care aceş
