Guvernatorul băncii centrale a Braziliei nu a mai ajuns la Jackson Hole deoarece a fost nevoit să ridice un nou zid de apărare pentru moneda naţională. Programul de intervenţie anunţat săptămâna trecută, în valoare de 60 de miliarde de dolari, şi-a dovedit utilitatea doar câteva zile.

O contribuţie semnificativă la accentuarea asaltului pieţelor asupra realului, dar şi asupra majorităţii monedelor economiilor emergente, a avut-o declaraţia lui Dennis Lockhart, preşedintele Federal Reserve Bank of Atlanta. Acesta a declarat pentru Bloomberg că "celelalte ţări trebuie să se ajusteze după noi", arătând că banca centrală americană nu răspunde pozitiv apelului la cooperare lansat de Christine Lagarde şi nu îi pasă dacă economiile emergente vor avea probleme ca urmare a temperării programului de relaxare cantitativă.

La conferinţa de la Jackson Hole, profesorul Robert Hall, de la Universitatea Stanford, a precizat că "Statele Unite şi majoritatea ţărilor dezvoltate se apropie de sfârşitul programelor monetare expansioniste din ultimii cinci ani, programe care au eşuat pe toate fronturile în readucerea la normal a producţiei şi a pieţei muncii".

Combinaţia dintre investiţiile scăzute şi consumul scăzut a determinat un declin extraordinar al cererii, a mai precizat profesorul Hall.

Dar de ce trebuie ca pieţele emergente să sufere ca urmare a opririi tiparniţei din SUA, mai ales că este vorba de nume grele din grupul BRIC? Oare nu a lăudat presa internaţională, în ultimii ani, progresele semnificative ale acestor ţări pe calea reformelor economice?

Se pare că realitatea este cu totul alta. Ambrose Evans-Pritchard scrie în The Telegraph despre vulnerabilitatea Braziliei, pe fondul unui deficit de cont curent tot mai mare şi a subminării bazei sale industriale ca urmare a fluxurilor speculative externe. "Brazilia a devenit prea dependentă de exp