Din nou aceasta tema e la ordinea zilei. Cat de mari trebuie sa fie diferentele salariale? Dar diferentele de venituri? Asemenea intrebari se pun, desigur, doar atunci cand este vorba de bani publici. De societati al caror actionar majoritar este statul. Daca exista salarii nerusinate, cum trebuie ele amputate? Daca exista venituri nerusinate, ce e de facut? Dar cand sunt, sau nu sunt, salariile si veniturile nerusinate?
Ma feresc cat pot de mult de populism. Si totusi, nu pot sa nu remarc faptul ca masura Guvernului Ponta de a stabili un raport de 7 la 1 intre salariile medii brute pe ramura este corecta si echitabila. Este adevarat, aceasta s-a intamplat dupa destul de multa balbaiala. Pentru ca, la inceput, Victor Ponta a dorit o lege cu care niciun parlamentar nu ar fi putut fi de acord. Era preconizata un fel de amputare artificiala a salariilor unor bugetari. Pana la urma, ordonanta de urgenta aprobata in Parlament a fost o solutie corecta si constitutionala. Si, mai ales, aplicabila. A ramas insa in suspans problema veniturilor. Veniturile pot depasi de cateva ori salariul.
Nu cumva ne intoarcem de unde am plecat? E bine sau este rau ca intr-o societate cu capital de stat, in functie de criteriile de performanta, managerii, dar si membrii Consiliilor de Administratie pot obtine, la capatul anului sau chiar lunar, sume care, cel putin aparent, eludeaza prevederile ordonantei de urgenta adoptate in Parlament? Da si nu. Si voi explica de ce. De ce da si de ce nu. Cand e da si cand e nu.
Criteriile de performanta care trebuie sa stea la baza oricarui contract de management, fie ca e vorba de o societate de stat, fie ca e vorba de o societate particulara, sunt extrem de importante. Daca sunt stabilite nu formal, ci cu seriozitate si, mai ales, cu scrupulozitate. Si daca indeplinirea lor este urmarita corect. La ce ma gandesc? Sunt societati ale
