Grea întrebare. Dată naibii. E ca şi cum aş face publică harta ce indică traseul spre ditamai comoara. Şi zău, se pierde din farmec. Aşa că în locul drumului precis şi sigur, aleg să îmbârlig oarecum situaţia foarte simplu: rup harta în două, apoi în patru, apoi din nou în patru fiecare jumătate şi tot aşa, până obţin un puzzle minuţios, elucidabil doar de către minţile luminate. Păi da, cum altfel, comoara-i comoară, comoara-i a mea, comoara — doamnelor şi domnilor, sunt eu, eşti tu, aşa că merită tot efortul. Cred. Sper. La naiba, încă sper! Altfel ar fi fost simplu. Prea uşor, zic. M-aş fi prezentat fain frumuşel la Marea Adunare a Bărbaţilor Fatali, Supereroi, Putred de Bogaţi, Puternici şi Sensibili, membri cu drepturi depline ai Mensa şi în Marea Lojă masonică din ţară, l-aş fi ales pe “ales” şi cât ai bate din palme l-aş fi avut la picioarele mele, masându-mi tălpile cu loţiune ambroziacă. Cum ziceam însă, e iritant de plictisitor să obţii atât de simplu un specimen pe care mai apoi să-l contempli un timp mai lung sau mai scurt din toate unghiurile, din toate ipostazele, până la epuizare, până la satisfacţie aristotelică (purificare spirituală prin contemplaţie artistică, că doar “alesul” e desăvârşit şi îndegrabă eliberator de emoţii, nutrite sub auspiciul unor dereglări psihice de care noi, sexul slab, suntem prea adesea suspectate). Aşadar, pentru un plus de farmec şi câteva insecte din ordinul Lepidoptera fâlfâind din aripioare prin cerurile stomacului, adăugăm imperios condimentul seducţiei, infracţiune trecută cu vederea de legea socială dar aspru pedepsită de gânduri, de frământări în ceas de noapte, de apetit, dar mai ales de suflet. De bună voie şi nesilită de nimeni, mă las sedusă şi-mi asum cu stoicism rolul de manipulator manipulat, fiindcă în loc să sparg pungi cu bilute de aer e mai interesant să înnod şi să deznod firul în patru, pretinzând aluz