Ieri, la inaugurarea lucrărilor la gazoductul Iaşi-Ungheni, în prezenţa comisarului european pentru Energie, Günther Oettinger, prim-ministrul României, Victor Ponta, a declarat că “Guvernul de la Bucureşti nu trebuie să dea Moldovei nici sfaturi, nici indicaţii, ci trebuie să muncească împreună cu guvernul din Moldova pentru a face viaţa oamenilor de pe cele două maluri ale Prutului mai bună decât este în acest moment”.

Aceasta este o afirmaţie care poate intra într-o colecţie a celor mai grave declaraţii de politică externă făcute de un lider român în ultimii 23 de ani. Mai întâi că România nu dă, nu a dat şi nu şi-a permis să dea “indicaţii” Chişinăului, pentru că nu este Rusia. România are alt gen de relaţie cu Republica Moldova. În al doilea rând, este dezirabil ca România să dea sfaturi guvernului de la Chişinău, pentru că România are experienţa negocierilor de aderare pe capitolele acquis-ului comunitar pe care o poate oferi Moldovei pentru a evita blocajele şi erorile, pentru o integrare cât mai rapidă, are întreaga legislaţie europeană tradusă, pe care o poate transfera la Chişinău şi are negociatori cu experienţă care îi pot consilia pe negociatorii moldoveni.

În al treilea rând, obiectivul enunţat de Ponta privind faptul de “a face viaţa oamenilor de pe cele două maluri ale Prutului mai bună” este exact acelaşi obiectiv pe care îl proclamă Moscova atunci când susţine că Moldova ar trebui să facă parte din Uniunea Euroasiatică pentru că Rusia este cel mai important partener comercial al Moldovei şi că acordul de asociere cu UE ar duce la o scădere a schimburilor cu Federaţia Rusă şi, implicit, la scăderea nivelului de trai al moldovenilor.

S-ar zice că, prin astfel de declaraţii, Victor Ponta s-a transformat în “Vocea Rusiei” numai pentru a submina popularitatea lui Traian Băsescu în Moldova, dar adevărul este că oricât de scandaloase sa