Vladimir Tismăneanu declară că evenimentele totalitarismelor secolului XX ne-au lăsat moștenire memoria celor care au fost uciși și „sentimentul insuportabil al tragediei“. Europa Occidentală a fost purificată de hybrisul ideologic – dacă pentru totdeauna sau nu rămâne să aflăm. Istoria nu se repetă, dar ființele umane nu se schimbă.
Secolul al XX-lea va rămâne, fără îndoială, în memoria noastră pentru că a produs politicul totalitar. Fascismul italian a fost primul care a dat nume acestui fenomen, chiar dacă mișcarea lui Mussolini a fost cea mai puțin „totală“ dintre regimurile care au fost caracterizate astfel. Mussolini nu a promovat o doctrină definită de așteptări milenariste de factură internaționalistă sau de promisiunea transformării italienilor sau a întregii umanități. Acestea însă au fost obiectivele nazismului și leninismului, elementele care le diferențiază de alte fenomene politice contemporane lor sau de cele din trecut.
Identitatea fundamentală între cele două mișcări este subiectul volumului Devil in History, un excelent studiu care, indiscutabil, va avea o lungă istorie. Autorul volumului, Vladimir Tismăneanu, s-a născut în 1951. Tatăl său a fost voluntar în Brigăzile Internaționale în timpul Războiului Civil din Spania, unde și-a pierdut un braț în bătălia de pe Ebru, iar mama sa, fiind studentă la medicină, a fost soră medicală în conflictul din Spania. Revenind în România, Tismăneanu senior și-a reluat activitatea de ilegalist în cadrul partidului comunist. A fost arestat, iar în închisoare l-a întâlnit pe liderul partidului Gheorghe Gheorghiu-Dej. Când România a ajuns să fie condusă de un guvern comunist, odată cu sosirea trupelor sovietice în 1944, Tismăneanu a devenit o persoană influentă în partidul aflat la putere. Copil al unei familii privilegiate a nomenclaturii, fiul său, Vladimir, a mers la școli de elită
