Cupa lui Licurg, după cum este cunoscuta, ar putea fi potrivit experţilor primul exemplu de întrebuinţare a acestei tehnologii extrem de avansate. Misteriosul pocal este fabricat din sticlă dicroică, colorându-se în verde dacă este luminat din faţă şi roşu aprins dacă este luminat din spate.
Cupa expusă la British Museum în Londra pezintă trăsături tehnice similare cu nanotehnologia modernă, adică manipularea materialelor la scară atomică şi moleculară, despre care oamenii de ştiinţă cred că poate fi întrebuinţată în foarte multe feluri, de la depistarea bolilor la descoperirea unor potenţiale pericole în aeroporturi.
Cercetătorii au aflat secretul pocalului care îşi schimbă culoarea abia în 1990, după ce vreme de decenii acesta a stârnit furori şi întrebări din pricina comportamentului sticlei, după cum relatează Smithsonian Magazine.
După expunerea unor cioburi de sticlă la microscop, cercetătorii au constatat cu stupoare că meşteşugarii romani au impregnat materialul cu particule de aur şi argint de o granulaţie foarte fină, măsurând nu mai mult de 50 de nanometri în diametru, deci de 1000 de ori mai mici decât un grăunte de sare. Cantităţile precise de metale folosite de romani în fabricarea obiectului i-au determinat oe experţi să-i considere pe romani pionierii nanotehnologiilor, talentul lor meşteşugăresc fiind cu adevărat remarcabil.
Arheologul Ian Freestone de la University College London, care a studiat cupa şi neobişnuitele sale proprietăţi optice a etichetat crearea obiectul drept uimitoare. Cupa se pare că îşi schimbă culoarea pentru că atunci când sunt atinşi de radiatie, electronii din particulele de metal vibrează în moduri care fac obiectul să se coloreze diferit, în funcţie de poziţiile relative ale observatorului, pocalului şi sursei de lumină.
Pocalul era folosit pentru a ţine lichide cu ocazii deosebite şi se
