175 de ani de la moartea poetului Adelbert von Chamisso (30 ianuarie 1781 - 21 august 1838) şi xenofobia actuală.
„Sunt un francez în Germania şi un german în Franţa, un catolic pentru protestanţi, un protestant pentru catolici, un iacobin pentru aristocraţi şi un nobil pentru democraţi, niciunde nu-mi găsesc locul, pretutindeni sunt un străin.” Aceste cuvinte aparţin marelui poet romantic, Adelbert Inscripția memorială de la Berlin (Foto: Elena-Irina Macovei) x Inscripția memorială de la Berlin (Foto: Elena-Irina Macovei) von Chamisso, care a murit în urmă cu 175 de ani la Berlin. Ele se află înscrise şi pe o placă memorială, instalată pe o casă în care a locuit scriitorul, al cărui nume poartă astăzi un premiu literar important, acordat unor autori străini care au adoptat limba germană ca limbă de comunicare literară.
Adelbert von Chamisso s-a născut pe data de 31 ianuarie 1781 (purtînd numele de Louis Charles Adelaide de Chamissot de Boncourt) în Franţa, de unde, în 1790, familia sa a luat calea pribegiei, ajungînd în cele din urmă în Prusia.
Datorită politicii lui Frederic cel Mare (1712-1786), care împărtăşea ideile iluminismului, Prusia devenise un stat care şi-a deschis porţile pentru cei care erau supuşi unor persecuţii politice în ţările lor de baştină. Berlinul devenise astfel pentru hugenoţii francezi – supuşi acasă persecuţilor iniţiate de catolici - un loc de azil. Mărturii vizibile pentru prezenţa acestor refugiaţi la Berlin sunt atît cimitirul hugenoţilor, cît şi „Dom-ul francez” situat în inima oraşului, în Piaţa Jandarmilor (Gendarmenmarkt).
Deşi s-a integrat în cultura germană, devenind unul din poeţii reprezentativi ai romantismului, Chamisso s-a simţit totuşi într-un fel dezrădăcinat. Acest sentiment difuz reflectă şi celebrul său roman, Istoria stranie a lui Peter Schlemihl – (Peter Schlemihls wunde
