Pentru oameni ca inginerul Andrei Roşca (28 de ani) din Chişinău viaţa e o luptă continuă, o luptă cu cei care-i acceptă cu greu, dar mai ales cu ei înşişi. Andrei şi-a întrecut limitele, şi-a întemeiat o familie şi are o carieră frumoasă. Cum a reuşit, vă povesteşte chiar el.
Să ne oprim puţin în loc şi să ne gândim câteva secunde: noi toţi suntem diferiţi şi nimeni nu e mai bun sau mai rău decât celălalt. Ca să putem convieţui mai uşor unii cu alţii, pe acelaşi metru pătrat, trebuie să depunem un efort şi să ne acceptăm. Căci, să fim sinceri, marea bătălie în viaţa asta nu se duce între sexe, clase sau ţări, ci cu noi înşine... Andrei a câştigat-o.
Când mă uit la mine dintr-o parte, pot să afirm că sunt un om bun, dar nervos tare şi sârguincios. Soţia mea ştie cel mai bine cum sunt... Înainte de a ne fi căsătorit, locuiam cu ea în aceeaşi curte. Aveam o cunoştinţă comună şi iată aşa am aflat unul de celălalt. Ne-am căsătorit în 2006.
Am o viaţă obişnuită. Mă trezesc dimineaţa, plec la lucru, seara revin acasă la soţie şi copii. A doua zi e la fel. Am reuşit să termin liceul, să obţin diplomă de Bacalaureat, să absolvesc Facultatea de Calculatoare, Informatică şi Microelectronică. Ştiu să repar tot ce înseamnă aparat electric în casă, inclusiv frigidere şi maşini de spălat. M-am specializat însă în reparaţia aparatelor de casă şi a computerelor.
„Mă consider un om norocos“
Nu ştiu dacă viaţa mea este de succes, dar cu siguranţă e una reuşită: am făcut studii, am serviciu, am o soţie şi copii. Mă consider un om norocos. Anul acesta sunt mai bine decât anul trecut. La anul voi fi mai bine decât acum.
Din tot ceea ce aţi citit până acum despre mine mă deosebesc cu ceva de alţii? Aţi sesizat ceva neobişnuit? Aşa-i că nu? Am făcut studii, ca mulţi alţii. Am un serviciu, ca mulţi alţii. Am o familie, ca mulţi alţii. Am copii, ca mulţi
