Scopul rândurilor de faţă este de a refrişa în memoria tinerilor medici şi nu numai, unele „mici detalii“ privind scopul, tehnica şi indicaţiile examinării radiologice toracice, utile oricărui clinician. Ataşăm, în subsidiarul acestui demers, faptul că în ultima vreme asistăm pe unele registre decizionale medicale, la indicaţii total neconforme scopului propus. Textul de faţă se adresează mai ales tinerilor medici practicieni. Puşi în situaţia de a solicita un examen imagistic toracic, nu tocmai lipsit de nocivitate, aceştia adoptă atitudini hilare, similare semnificaţiei culorii… gri a semaforului. În nicio situaţie, iradierea gratuită a pacientului nu e de dorit. Nu voi intra în detaliile standardelor tehnice ale acestei explorări de rutină. Ele sunt descrise amănunţit în tratatele de specialitate. Cert este faptul că pentru aprecierea corectă a configuraţiei viscerale toracice se cere ca examinarea să se efectueze în ortostatism. Numai aşa, presiunea abdominală crescută, antrenând ridicarea organelor viscerale pe linia cranio-podală, îşi schimbă vectorul şi va evita denaturarea valorilor reperelor anatom Publicitate ice intratoracice. Clinicienii consacraţi dau mare importanţă acestui detaliu necesar. Nu aşa se petrec lucrurile în anumite situaţii. Invazia tehnologică şi lipsa de instrucţie a unor colegi mai tineri de medicină generală, ajunşi să lucreze în circumstanţe decizionale, nu face casă bună. Examenul radiologic la pat al plămânilor, cu bolnavul aflat în clinostatism, alterează puternic imaginea obţinută, oferind o realitate alterată. Mai exact, în această postură ambii plămâni sunt acoperiţi de cele două treimi inferioare ale coastelor şi de aria mediastinului, dând imaginea falsă a unei „zone oarbe“. Totuşi, sunt situaţii când examinarea clinostatică este singura opţiune posibilă. În acest caz, vom efectua examinarea prin proiectarea unor