Ţări occidentale, conduse de obicei de NATO, dar şi intervenţii unilaterale în urma cărora ONU crează, eventual, forţe de interpunere sau de menţinere a păcii, au efectuat de dată recentă o serie de intervenţii militare fără mandat ONU sau al căror mandat a fost contestat.

KOSOVO, 1999

Pe 24 martie 1999, NATO lansează o campnie aeriană împotriva Iugoslaviei conduse de preşedintele Slobodan Miloşevici, în urma unui eşec în privinţa ajungerii la o soluţionare politică a crizei din Kosovo. Rusia şi China ameninţă că vor opune voturi de veto unei rezoluţii ONU permiţând o intervenţie militară.

Operaţiunea “Allied Force”, efectuată de către NATO, vizează să pună capăt represiunilor sârbe asupra populaţiei albaneze din Kosovo şi îl obligă pe Miloşevici să semneze un plan de pace.

Intervenţia are loc în urma unei ofensive sârbe violente împotriva separatiştilor albanezi din cadrul Armetei pentru Eliberarea Kosovo (UCK) şi unor tentative de mediere fără rezultat.

Războiul purtat de NATO angajeză până la 600 de avioane din 13 ţări în bombardamente zilnice asupra unor ţinte militare în Kosovo, Serbia şi Muntenegru. Pe 10 iunie 1999, forţele sârbe încep să se retragă din Kosovo, care trecet sub administraţia ONU.

IRAK, 2003

În martie 2003, Washingtonul, Londra şi Madridul vor să propună o rezoluţie în cadrul ONU vizând aprobarea unui Război în Irak, regimul fiind suspectat că deţine arme de distrugere în masă. Proiectul este retras înainte de vot, din cauza lipsei consensului, Franţa, Rusia şi Germania refuzând o operaţiune.

În urma unui ultimatum dat lui Saddam Hussein, administraţia americană decide să acţioneze fără mandat ONU. Ea declanşează ostilităţile pe 20 martie, prin raiduri aeriene împotriva Bagdadului şi pătrunderea forţelor terestre americano-britanice prin sud.

Operaţiunea “Iraqi Freedom” conduce la îndepărtarea lu