Povestea care urmează nu este dintr-un film de Kusturica, ci din viaţa reală. De la noi, nu de aiurea. Ba chiar de la noi din Bucureşti. Bucureşti-centru, nu periferie, ca să fiu şi mai precis. Pentru că e vorba de rromi, îi rog pe cei de la România TV să mă ierte că le încalc teritoriul, încercând s-o spun eu în locul lor .
Începe aşa: O tânără avocată, angajată a uneia dintre cele cele mai prestigioase firme de avocatură din România, îşi cumpără un apartament în zona Călăraşi. Ca să şi-l poate permite, a trebuit, deşi câştigă bine, să se împrumute la o bancă. Câteodată se întâmplă ca firma la care lucrează să nu le ceară angajaţilor să vină la serviciu şi-n weekend. În mod normal, nimic n-ar trebui s-o împiedice pe tânăra avocată să se bucure, în astfel de momente, puţine la număr, de tihna căminului conjugal, alături de soţul său şi de copilul lor destul de mic. Numai că...
Numai că există în apropiere un loc viran, pe care nişte supuşi ai celor doi regi Cioabă organizează cam la fiecare sfârşit de săptămână câte-o nuntă. Ca la orice nuntă specifică etniei, nu lipsesc corturile şi manelele. Locatarii blocurilor din jur, între care şi avocata, sunt puşi în situaţia ingrată de a suna la poliţie. În ce-o priveşte, poliţia e pusă în situaţia şi mai ingrată de a veni la faţa locului. Organizatorii nunţii sunt puşi în situaţia de a-şi recunoaşte vina, plătind fără să comenteze o amendă usturătoare de... câteva sute de lei. Poliţia se întoarce la bază, secţia 10, în cazul de faţă, cu mulţumirea că şi-a făcut datoria. Manelele se întorc în urechile locatarilor. Urechile statului de drept, în care infractori pirpirii sunt duşi în faţa instanţei de judecată împresuraţi de mascaţi, în vremea ce pentru restabilirea ordinii publice e trimisă o maşină cu girofar cu doi speriaţi în uniformă în ea, urechile statului de acest fel, zic,cresc mai mari decât cele de măgar
