La doar 18 ani, Cristi Oană îşi dedică timpul liber susţinerii copiilor afectaţi de boli grave, internaţi în spitale din Bucureşti.
Era într-o tabără la Diham când a simţit prima oară că ceva nu este în regulă.
"Ţopăisem toată ziua şi am crezut că este vorba despre o simplă oboseală", povesteşte Cristi Oană, 18 ani, elev al Liceului "Emil Racoviţă" din Bucureşti.
Ajuns acasă s-a dus la medic pentru că starea de rău persista. O problemă de sănătate nerezolvată din copilărie avea să se dovedească extrem de periculoasă. "Aveam un testicul necoborât şi trebuia să suport două operaţii. Medicul mi-a spus că de acolo a pornit totul", explică el.
Biopsia a avut rezultate neconcludente. "Mi s-a recomandat totuşi să încep, preventiv, chimioterapia şi radioterapia. Mi s-a spus că este o formă uşoară, dar nu a fost deloc aşa. Am avut greţuri, vărsături, ameţeli. Plus că aparatele de radioterapie se stricau şi tratamentul se prelungea", îşi aminteşte Cristi.
A suportat încă şi mai greu căderea părului şi sedentarismul: "Dintr-un tânăr cu plete, sociabil şi plimbăreţ am devenit sedentar şi chel". Medicul care îl trata l-a trimis însă într-o tabără în Irlanda. "Am întâlnit acolo alţi tineri care trecuseră prin experienţa cancerului şi am simţit că rezonez altfel cu ei. Atunci am decis că pot face şi eu acelaşi lucru pentru alţii", spune Cristi.
Întors în ţară a devenit voluntar la Asociaţia "Little People" care îi ajută pe cei mici să-şi înţeleagă boala şi să nu dezarmeze în faţa ei. "Avem un program care se numeşte «Nu mi-e frică» şi în care într-un mod creativ explicăm copiilor de ce este nevoie să poarte mască sau mănuşi atunci când analizele arată că imunitatea lor este scăzută, la ce foloseşte branula, de ce este important să socializeze", povesteşte tânărul care este mândru de ceea ce face.
Poveşti despre cormorani
Voluntariatul îl face
