Ieri, înaintea şedinţei de guvern, Victor Viorel Ponta şi-a anunţat colegii că tocmai a trecut, cu totul întâmplător, pe la şantierul metroului din Drumul Taberei şi a văzut că acolo se muncea pe brânci. Asta în ciuda faptului că zeci de mii de bucureşteni care circulă înghesuiţi ca sardinele pe bulevardele şi străzile îngustate din cartier văd că, de luni de zile, pe şantier doar muştele mai trudesc, bâzâind utilajele uitate la soare.

Unii cârcotaşi vor insinua că Ponta a înţeles greşit unde se afla şi, de fapt, n-a trecut prin Drumul Taberei, ci pe lângă vreo tabără de supuşi ai ex-regelui Cioabă, care lucrau de zor la dezasamblarea unor capace de canal. Eu sunt însă convins că premierul a fost chiar în Drumul Taberei şi că acolo s-a săvârşit o minune cum numai prin evanghelii mai poţi afla: instantaneu, locul s-a umplut de muncitori, de excavatoare şi de macarale care râd în soare, argintii, vorba şlagărului comunist.

Iată deci, în sfârşit, dovada că nu doar moaştele sfinţilor trecuţi la cele veşnice de multe sute de ani pot săvârşi miracole, ci şi moaştele în viu ale unor domni încă necanonizaţi. Pentru că aţi văzut: e suficient ca Victor Ponta să apară într-un loc pustiu şi părăsit, unde nu se mai clintea un târnăcop, nu se mai învârtea o freză, nu se mai încărca o basculantă, ca dintr-o dată efervescenţa muncii să cuprindă acel loc. Ca atare, aş propune Preafericitului Daniel ca, în interes naţional, să-i dea o dispensă lui Ponta şi să ignore faptul că premierul este, teoretic, viu, proclamându-l sfânt. În fond, dacă avem sfinţi pe care-i cheamă Ivireanul sau Tomitanul, de ce să n-avem şi unul numit Mitomanul?

Guvernul l-ar putea declara, printr-o ordonanţă de urgenţă, bun de patrimoniu pe Cuv. Victor Viorel Mitomanul, dottore fără arginţi şi l-ar putea transporta, închis într-o maşină de raliu placată cu aur şi cristale Swarovski, pe la toa