De la inceputul crizei economice, nu putini au fost ministrii sau politicienii pe care i-am auzit abandonandu-se cu totul destinului si recunoscand ca nu stiu ce sa mai faca decat sa isi puna speranta in Cel de Sus, ca doar el ne mai poate salva.
Este un gand reflex pe care il activeaza deopotriva politicienii populisti si tehnocratii cinici, cand cei din ambele categorii ajung intr-un impas de unde nu au nici cea mai vaga idee cum sa iasa. La inceputul anului pana si Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, credea ca "doar Dumnezeu ne mai poate salva de la scumpirile din acest an".
Isarescu vorbea in contextul scumpirilor energiei electrice si al liberalizarii pietei energiei in general convenita cu FMI, care vor face sa platim si mai mult pentru alimente si alte produse de baza. Singura speranta era, la fel ca de 2.500 de ani incoace, agricultura. In Romania, agricultura = Dumnezeu.
Pentru ca noi nu avem o agricultura moderna, tehnologizata si conectata la surse de irigatii, in era informatica taranilor nostri nu le ramane decat sa se roage si mai mult zeului ploii.
Ca s-or fi rugat cum trebuie agricultorii, ori ca Dumnezeu a iubit anul asta peste masura Romania si i-a dat o vreme ideala, cert e ca am avut un an agricol peste orice asteptari. E cumva in firea lucrurilor romanesti ca situatia a dat peste cap sistemul, iar cu ocazia asta au iesit la iveala alte neajunsuri, cum ar fi capacitatea insuficienta de stocare si procesare a productiei record.
Am mesterit-o noi cumva pana am ajuns ca si cum Dumnezeu nu ne-ar fi dat nimic in plus.
Producatia agricola foarte buna si alte cateva date conjucturale au facut ca profetia de la inceputul anului sa nu se adevereasca decat pe jumatate. Desigur, nimeni nu stie ce poate aduce viitorul si cum va arata iesirea din iarna anul viitor, in plina campanie electora
