Opoziţia siriană este, practic, un termen-umbrelă care concentrează, la mai bine de doi ani de la izbucnirea conflictului civil, grupuri politice, dizidenţi exilaţi, grupări afiliate al-Qaeda şi activişti. Facţiunile opoziţiei n-au reuşit încă să cadă de acord cum să îl înlăture pe Bashar al-Assad, aşa că o intervenţie internaţională e binevenită, însă liderii mondiali pun la îndoială dacă opoziţia divizată e o variantă mai bună decât Assad.

Coaliţia Naţională pentru Forţele Siriene Revoluţionare şi ale Opoziţiei

În noiembrie 2012, în cadrul unei întâlniri la Doha (Qatar), facţiunile opoziţiei siriene au căzut de acord să formeze un consiliu de conducere nou, care să includă toate grupările. La momentul respectiv, se voia ca această coaliţie să devină singurul reprezentant legal al ţării, să fie cea care ia decizii privind ajutoarele militare şi financiare, care administrează zonele controlate de forţele rebele şi care pune la punct un plan de tranziţie post-Assad.

În urma întâlnirii de la Doha, coaliţia spunea pe pagina sa de Facebook că lucrează „pentru ajutorarea forţelor revoluţionare care se chinuie să-l dea jos pe Assad şi pentru tranziţia Siriei către un stat democratic şi pluralist”.

Printre altele, coaliţia îşi propune să vegheze asupra unităţii poporului sirian şi a ţării, să menţină suveranitatea şi independenţa statului şi să nu negocieze cu regimul condus de preşedintele Bashar al-Assad.

De fapt, coaliţia formată la Doha a fost constituită la presiunile internaţionale, care voiau un partener de dialog, altul decât Coaliţia Naţională Siriană, care era privită drept o formaţiune ineficientă, măcinată de lupte interioare. Opoziţia siriană, un grup eterogen

Coaliţia Naţională Siriană

Este, practic, formaţiunea care precedă Coaliţia Naţională pentru Forţele Siriene Revoluţionare şi ale Opoziţiei. A fost fondată în oct