Încă mai aştept dovezi – fie şi una singură, dar zdrobitoare – că regimul de la Damasc şi-a atacat propriul popor cu gaze toxice. Simplul fapt că posedă arme chimice nu e o dovadă, nu e nici măcar o noutate. Ministrul de Externe sirian a recunoscut, în iulie 2012, ceea ce toată lumea ştia. Siria e cotată ca a treia ţară din lume în ce priveşte stocurile de armament chimic (după USA, dar înaintea Coreei de Nord).
Să facem un exerciţiu de naivitate. Să ne închipui că echipa de specialişti ONU constată că responsabili pentru atacul din suburbiile estice ale Damascului sunt rebelii. În secunda doi, ar trebui să ne reamintim cine i-a înarmat pe opozanţii lui Bashar Al-Assad (sirieni şi mercenari de pretuntindeni). O lăsăm baltă. A fost doar un exerciţiu de naivitate.
E deja o chestiune de ore până când coaliţia internaţională (în frunte cu Statele Unite sau având în ariergardă Statele Unite, ca în Libia) va ataca Siria. Dovezile tot n-au venit.
Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, James Carney, a declarat ieri după amiază că responsabilitatea regimului de la Damasc în ce priveşte atacul cu arme chimice asupra civililor este un fapt “irefutabil”. Dar cu irefutabilităţi nu se declanşează o intervenţie militară internaţională. Carney a mai adăugat un ”argument”: ”Regimul sirian este responsabil de folosirea unor arme chimice pe 21 august, lângă Damasc, acest lucru nu ridică nici o îndoială oricui gândeşte logic" (!). Atenţie, aceeaşi gândire logică a operat şi victoria dezastruoasă din Irak!. (Ce mai contează că acum, ca niciodată în ultimii 30 de ani, opinia publică americană se opune intervenţiei în Siria). Mai interesant este însă că James Carney ne încredinţează că o eventuală acţiune în Siria nu e menită să-l răstoarne pe Bashar Al-Assad. Păi, oricui gândeşte logic îi este clar că, dacă Bashar e vinovat de folosirea armelor chimice, el trebuie să
