Mare “surpriză mare” în CSM. Zice lumea că, în data de 20.08.2013, plenul CSM ar fi adoptat o “hotărâre de principiu” sau cum s-o numi ea, prin care îi obligă pe magistraţi să declare dacă sunt masoni.

Imediat unele ziare şi chiar televiziuni s-au grăbit să răspândescă vestea cea mare, cum că, vezi Doamne, decizia în cauză ar interzice magistraţilor să facă parte din masonerie. La prima vedere, decizia pare a fi o lovitură de teatru, sau “o încercare de demasonizare” a Justiţiei, că depolitizarea s-a încheiat. În fapt, nu este decât acelaşi praf aruncat în ochii gugustruţilor care se vor lua iarăşi la ceartă pe bloguri, site-uri, unii spunând că aşa e bine, alţii spunând că e inutil, că masoneria e prea puternică şi nu poate fi scoasă din jocurile politice, deci, nici din Justiţie, iar alţii mai “europeni” că este o măsură antidemocratică, că le îngrădeşte săracilor justiţiari dreptul la asociere, că este o discriminare, etc etc.

Această măsură, înainte de a fi discutată ca măsură democratică sau nu, este de o inutilitate măreaţă, pentru că:

Dar mie acest această hotărâre îmi dă fiori pe şira spinării. De ce ? Uite aşa:

Păi, dacă magistraţii pot face parte din loje masonice, deşi sunt organizaţii secrete, dacă nu prin definiţie sau declarate, atunci prin activităţi şi reguli şi NIMENI NU POATE CONTROLA SAU AFLA DETALII DESPRE ACTIVITĂŢILE LOR, DAR (SAU DECI) NICI DOVEDI CĂ AU ALTE SCOPURI DECÂT CELE DECLARATE, atunci DE CE MAGISTRAŢII NU POT FACE PARTE DIN PARTIDE POLITICE? Mi se pare mie, sau trebuie să înţeleg de aici că a fi membru de partid este mai rău decât a fi mason (chiar dacă între noi fie spus, masonii ajung întotdeauna în fruntea partidelor politice, dar membri de partid nu ajung mereu nici măcar în masonerie decât dacă au ce oferi organizaţiei masonice)? Să înţeleg