Nu am negat niciodată nici libertatea, nici capacitatea unui om de a se schimba. Oricine poate să-şi schimbe stilul vestimentar, regimul alimentar, frizura, preferinţele muzicale, lecturile, prietenii, profesia. Poate înceta să-i mai placă locul în care trăieşte, ba chiar şi persoana pe care o iubea. Poate, cu atât mai mult, să-şi schimbe convingerile politice.
Ca urmare, nu s-ar fi cuvenit decât cel mult o prudentă rezervă, nu şi opoziţie apriorică şi categorică, în momentul când un personaj precum Mircea Matei a reapărut în Oradea ca şef al Partidului Mişcarea Populară, jucând metamorfoza PDL-istului de odinioară şi a PPDD-istului de conjunctură într-un cavaler al moralităţii şi profesionalismului.
N-ar fi fost "politically correct", aşadar, să suspectăm că omul care nu a lucrat niciodată înainte de a-l fi pus partidul şef (ce ironie!) taman peste Inspectoratul Teritorial de Muncă nu se putea strădui de acum înainte să ajungă exemplar pentru societate şi reprezentativ pentru noua sa formaţiune, a cărei conducere a primit-o nu se ştie de la cine. Un "cetăţean care munceşte cinstit", altfel decât paraziţii şi neputincioşii care "stau cu mâna întinsă".
Nu s-ar fi cuvenit ca aceluia care odinioară şi-a târât concubina în judecată pentru a-i lua jumătate din casă, deşi ea îi creşte copiii, să-i negăm subita revelaţie şi descoperirea "crezului creştin-democrat".
Nu se cădea ca unei persoane lipsite până şi de elementarul patriotism local, care - doar fiindcă era orbită de ură împotriva unui primar, şi-a folosit funcţia de la ANRSC răzbunându-se pe un întreg oraş - să-i bagatelizăm jurământul că "patriotismul şi tradiţiile vor fi pe stindardul formaţiunii noastre".
Ar fi fost, în fine, o răutate să nu credem că deşi acelaşi individ a refuzat să-şi explice acţiunile şi deciziile mai ales în ultimii ani va respecta de acum încolo deviza potriv
