-AA+A

S-a semnat la Bistriţa, duminică, la împlinirea a 450 de ani de la sfinţirea Bisericii Evanghelice CA, un document între bisericile istorice, prin care se angajează la pace, se smeresc să nu se atace între ele. Ar fi vorba despre Biserica Ortodoxă, Catolică, Greco-Catolică, Evanghelică CA şi Luterană. Să nu se atace bisericile! Să nu se atace bisericile? Păi, acum doi-trei ani papa Ratzinger a spus, sfidând pe toată lumea, că Adevărul universal este deţinut de Biserica Catolică. Scurt şi cuprinzător! Ca şi cum ceilalţi oameni şi celelate biserici nu ar fi ale lui Iisus. Ca şi cum nu Mîntuitorul ar fi spus: „În Casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt”. A spus-o în calitate de cap al Bisericii lui Petru şi cu anvergura sa de mare teolog, ca şi cum, vezi Doamne, nu s-ar înţelege că teologia pare, şi ea, a purta într-o măsură marca erudiţiei şi a orgoliului omenesc, cel puţin în anumite faze de elaborare; este tocmai ceea ce face ca oamenii bisericii să fie pământeni. Altfel, de ce ar fi spus Mântuitorul „Biserica mea nu e din lumea aceasta”?

Că istoria este împovărată de agresiunea continuă a Bisericii Catolice, militantă politic şi religios, este un lucru prea bine cunoscut. Este de actualitate eternă politica de cucerire a Americii Latine sub masca încreştinării, cu crucea în mână şi în faţa oştii, câtă va fi fost, pentru ca apoi să-i jefuiască pe indieni şi în atâtea cazuri să-i lichideze, să-i extermine. De la aşezarea ungurilor în Panonia şi primirea misiunii de a propaga învăţătura universală, catolică, ortodocşii de dincoace de Carpaţi au avut de suferit umilinţele care nu s-au terminat până la 1918. La aducerea saşilor în Transilvania, li s-au dat pământuri ale românilor pe care le moşteniseră dintotdeauna de la părinţii lor ca populaţie sedentară. Probabil regele Ungariei le socotea ca fiind ale sale şi le putea împărţi după voie. Mărinimia Biseri