Câteodată, Vasile Blaga arată lumii că nu există doar în caricaturi. Tot câteodată, el reușește să mai spună și chestii de bun-simț, cum ar fi propunerea de scădere a cotei unice de la 16% la 12%.
De la Dreapta la Stânga
Totuși, să-l auzi pe Blaga vorbind despre relaxare fiscală și stimulente oferite mediului de afaceri e ca și cum l-ai auzi pe Terente vorbind despre drepturile femeilor la bătrânețe după ce a suferit de cancer la prostată. Aflată la putere atâta timp, gașca din Modrogan nu a fost în stare să vorbească nici măcar de o afacereză stâlcită: un forfetar de la Pogea, niște taxe în plus de la Ialomițianu, un TVA mărit de la Boc și aceeași cotă unică din 2005. Nici Ionuț Popescu, „ză mazăr end fazăr“ al cotei unice nu s-a lăsat mai prejos, și a venit cu o filosofie economică demnă de nea Gigi de la sculărie: „Dacă vrem să dezechilibrăm complet bugetul, acceptăm o astfel de idee, pe principiul că dreapta doar asta înseamnă, să reduci impozitele de-amboulea toata ziua…“. Mda, și eu, ca naivul, credeam că Dreapta vrea ca oamenii să aibă mai mulți bani în buzunare, pentru că ei știu să-i cheltuiască mai bine ca statul.
Corina Crețu are mintea creață
Bucuroasă că lumea o întreabă și altceva în afară de ce poziții preferă Colin Powell, pupila lui nea Nelu s-a băgat și ea în seamă: dacă reducem cota unică mor statul și săracii cu bani puțin. Nu știu alții cum sunt, dar eu, când am verificat ultima oară, impozitele mai mici înseamnă bani mai mulți în buzunarele tuturor oamenilor, mai ales în ale săracilor, unde 1 leu face diferența între câtă pâine mănânci azi, și câtă îți păstrezi pentru mâine. Mai mult, România e un stat social doar în măsura în care putem să acceptăm că nu săracii ori bolnavii sunt categorii aflate în pericol, ci politicienii care sifonează de zor bani publici. Și-n plus, când trăiești în statul în care Ponta vrea s
