Terapia antiinfecţioasă este un ansamblu de măsuri medicale întreprinse pentru a trata un bolnav cu o boală infecţioasă, contagioasă sau necontagioasă, prin medicamente, agenţi fizici, regim igieno-dietetic etc. Include tratamentul preventiv (profilaxia generală şi specifică), tratamentul curativ (etiologic, adjuvant, simptomatic, de susţinere a funcţiilor vitale, paliativ etc.) şi tratamentul de refacere şi recuperare1. Existau tratamente antiinfecţioase şi înainte de descoperirea microbilor: vaccinare, dezinfecţie, imunomodulatoare, „antibiotice naturale“ etc., unele erau urmarea unor observaţii corecte şi le folosim şi azi, altele erau ineficiente sau periculoase şi au fost abandonate. ONU, prin Organizaţia Mondială a Sănătăţii, se implică în rezolvarea echitabilă a problemei şi actualizarea ştiinţifică, prin publicarea unor liste de medicamente esenţiale, care ar trebui să fie baza listelor de medicamente fabricate, importate, compensate, gratuite şi pentru constituirea stocurilor sanitare. Domeniul farmaceutic este în dinamică permanentă şi trebuie să fie cunoscut şi actualizat continuu de utilizatori şi de decidenţi.
Individualizarea terapiei antiinfecţioase
Terapia personalizată este o individualizare a terapiei, în special a aloterapiei medicamentoase, în funcţie de caracteristicile individuale, nu numai de vârstă, sex, greutate, rasă, antecedente patologice şi fiziologice etc., ci şi de particularităţile genetice ale individului. Toate acestea pot să influenţeze metabolismul, deci şi farmacodinamica, farmacocinetica, farmacotoxicitatea în organismul tratat, iar în cazul bolilor infecţioase se adaugă şi aspectul farmacogenomicii microbiene, dacă bacteria, virusul sau parazitul patogen este sensibil sau rezistent (rezistenţa de specie) la chimioterapicul utilizat, sau dacă poate să formeze mutante rezistente la acesta (rezistenţa dobândită).
