Acum, trecuţi cu bine şi de Apocalipsa lui Rasputin, o să respirăm puţin uşuraţi; spun puţin pentru că trebuie să fie o alta în pregătire, nu se cade să stăm aşa liniştiţi şi neavizaţi despre eternul sfârşit al lumii. Cum Nostradamus şi-a epuizat resursele şi credibilitatea, mayaşii au dat-o în bară cu ciclurile lor iar pastorii americani par în penurie de idei, direcţia din care ne va vizita următoarea Apocalipsă e, deocamdată, incertă. Dar nu cred că-i cazul să ne îngrijorăm, scenariştii de serviciu veghează pentru noi. Trebuie să se găsească măcar vreun călugăr obscur care să fi profeţit catastrofa finală, revelată doar lui de Creatorul însuşi, în urma consumului intens de lăcuste.

Se câştigă bani buni din fenomen şi fervoarea adoratorilor lui duşi la biserică şi nu la psihiatru. Sunt foarte mulţi cei care nu cred în ruptul capului un comunicat NASA, dar sunt absolut încrezători în elucubraţiile de pe internet şi previziunile paranoicilor ridicaţi la rang de sfinţi prorocitori.Şi când vedem câţi oameni sunt încă fidelizaţi de te miri cine, precum “guru” Bivolaru sau vreun fost miliţian rus recalificat pe post de reîncarnare a lui Iisus, parcă nu ar strica o Apocalipsă mai mică, una a păcălicilor multiplicaţi neştiinţific. Vreau să zic, împuţinarea lor prin educaţie şi şcolarizare, nu vă gândiţi la prostii. Dar, dacă ne reamintim statistica autohtonă, cea cu o biserică ridicată la trei zile şi nicio şcoală în toată perioada de după 1989, ni se cam taie maieutica. De fapt, rezultatele statisticii pomenite se văd clar în mediul online, plin de “credincioşi” gata oricând să-i cotonogească virtual pe cei predispuşi la cogitare iscoditoare.

Românul admirativ denumit “simplu” e cantonat, de regulă, în ubicuitatea voinţei divine, totul fiind aşa cum vrea Dumnezeu, nu cum pune el osul la treabă; şi preferă, la inundaţii şi înzăpeziri, o cană de vin cu pop