În punctul zero al Bucureştiului, chiar deasupra proaspetei inaugurate parcări subterane unde municipalitatea a uitat să-şi ţină promisiunea de a amenaja un spaţiu verde, cimentul rămas pe câteva mii de metri pătraţi a fost acoperit de o asociaţie nonguvernamentală care a înfrumuseţat locul cu muzică, teatru şi filme în aer liber. La Poaiana Urbană, două table stau mărturie pentru dorinţele bucureştenilor.

În cadrul festivalului Poiana Urbană a fost amenajat un spaţiu de două table negre pe care bucureştenii care trec prin zonă îşi notează speranţele şi dorinţele. Spaţiul se cheamă ”Before I die”, pe table fiind înşiruite fraze care încep cu Before I die şi pe care oamenii le completează.

”<> este un proiect global care îi îndeamnă pe oameni să reflecteze asupra propriilor vieţi şi să îşi împărtăşească aspiraţiile personale în spaţiul public. A fost creat iniţial de artista Candy Chang, în Statele Unite, ulterior fiind preluat în peste 50 de ţări din întreaga lume. Proiectul a ajuns şi în România, în Poiana Urbană”, este descrisă iniţiativa pe site-ul de Facebook al festivalului.

Cum era de aşteptat, bucureştenii au scris cele mai amuzante texte. ”Înainte să mor vreau să-i omor pe Guţă, Salam şi prietenii”, "Înainte să mor vreau să fac sex în trei", ”Înainte să mor vreau să mă droghez” sau ”Înainte să mor vreau să mănânc pizza” sunt o parte dintre textele amuzante scrise de oamenii care au trecut prin zonă.

"Înainte să mor vreau să adopt un copil"

Nu au lipsit însă şi dorinţele inedite, unele impresionante, altele chiar profunde, lăsate atât de români cât şi de străini, probabil turişti în trecere: ”Înainte să mor vreau să plâng împreună cu un străin”, ”Înainte să mor vreau să adopt un copil”, ”Înainte să mor vreau să trăiesc”, ”Înainte să mor vreau să călătoresc pe cinci continente”, ”Înainte să mor vreau să fac o femeie